Nunta în Bucovina: obiceiuri şi superstiţii

Niciun lucru nu defineşte mai bine spiritul Bucovinei decât tradiţiile sale străvechi. În Ţara de Sus a Moldovei obiceiurile şi dansurile fascinante de nuntă sunt celebrate cu mare veselie.

Chiar dacă în mare parte obiceiurile s-au modernizat, oamenii le-au readaptat, iar dacă vei merge la o nuntă în Bucovina, vei putea cunoaşte şi tu farmecul lor.

Nunta este strigată de preot

Obiecţiile la nuntă aveau loc şi în trecut. Chiar dacă nunta era aranjată, era necesară înştiinţarea publică. Astfel, cu trei săptămâni înainte de nuntă, preotul face strigările în biserică pentru a preîntâmpina eventualele obiecţii în privinţa căsniciei viitorilor miri. 

Nunta este oriunde un moment de bucurie, totuşi, în Moldova mireasa este bocită, iar mirele este luat în derâdere. 

Aici tradiţia spune ca mireasa trebuie să plângă în ziua nunţii, când  domnişoarele de onoare spun cântecul de jale. Provocarea lacrimilor nu era o problemă, ritualul fiind rezolvat adesea cu ceapă.

La rândul lui, mirele era bărbierit de către un bărbier sau vătaf priceput, iar cei prezenţi glumeau pe seama lui.

Mireasa trebuie câştigată

Un moment captivant ce merită amintit este câştigarea viitoarei mirese. 

Ca să o poată lua din casa părinţilor, mirele trebuia să răzbată în faţa uşilor închise şi să se tocmească bine cu părinţii acesteia, dar negocierile se făceau de multe ori sub forma unei lupte simulate între alaiul mirelui şi cel al miresei.

Iertăciunea, pe de altă parte, este o practică păstrată aici, care se deosebeşte însă de cea din Ardeal.

Obiceiul cere ca tinerii să se aşeze pe o pernă, cu faţa spre răsărit - mireasa se aşează în genunchi pe o pernă, iar mirele, în picioare, cu mâna stângă pe umărul miresei -, pentru a avea o viaţă uşoară şi plăcută, aşa cum este şi perna.

Călcatea şi alte dansuri populare

Slujba religioasă este prilejuită şi de superstiţii, moment care este de altfel şi amuzant. Când mirii îşi aşează verighetele ei trebuie să se calce pe picior, pentru a-şi asigura în acest fel supremaţia în căsnicie.

Obiceiul nu este decât începutul unei coregrafii desăvârşite din repertoriul bogat al dansurilor bucovinene.

Jocurile încep cu o ţărănească lungă, ce nu se mai sfârşeşte, urmând apoi dansuri de horă cum sunt polobocul, ciobănaşul, cumătriţa, trandafirul, mocăneasca sau polca, şi continuă cu jocurile de coloană: arcanul, brâuşorul, bătuta şi ursăreasca.

Mireasa este "jucată" până la extenuare de fiecare nuntaş în parte şi primeşte bani în sân.

Un alt obicei interesant este şi mascarea miresei, ritual ce marca trecerea tinerei de la starea de feciorie la cea de femeie măritată.

Ea se schimbă de rochie,pe care o dă unei fete care urmează să se căsătorească. Tradiţia "schimburilor" spune că cei doi miri trebuie să îşi îmbrace socri cu haine noi.